Identic cu ura...

 Dacă ai vrut să faci să mă doară să ştii că ai reuşit. Deşi au încercat mai mulţi tu ai fost singurul ce a reuşit. Nu, nu îmi e ruşine să recunosc căci e viaţa mea şi din fiecare greşeală învăţ câte ceva. Eu însă nu am reuşit să învăţ tot ceea ce trebuia şi am retrăit la infinit sentimentul dezamăgirii. Şi mai trăiesc zi de zi o durere imensă, mă doare să văd că poate eşti fericit cu altcineva în timp ce arunci în mine cu zâmbete batjocoritoare ce mă rănesc. Mă doare cum m-a durut de atâtea ori, atunci cănd mi-ai zâmbit  şi m-ai facut să mă îndrăgostesc, atunci când m-ai îmbrăţişat şi ai amplificat acel sentiment şi atunci când m-ai sărutat şi ai complicat tot ceea ce nici măcar nu era clar. Şi da, da, da urăsc aceste sentimente ce de atâta timp nu îmi trec, urăsc ziua când mi-am recunoscut că te iubesc şi am îndrăznit să cred că între noi poate fi ceva mai mult decât a fost. Urăsc faptul că încerc uneori să fac primul pas care se dovedeşte a fi cel mai prost pas al meu. Urăsc sentimentele şi vreau un buton pentru a le opri. Urăsc oamenii şi vreau o pastă corectoare să îi îmbunătăţesc. Urăsc timpul dar nu vreau nimic pentru că nu poate fi oprit.

P.S. Unii simt în timp ce eu pun pe foaie.