Nu, nu e o poveste de dragoste. Sunt doar nişte sentimente, frumoase sau nu dar care există. În funcţie de oră, zi sau lună unul predomină. De cele mai multe ori e dorul. Îţi este dor de o activitate, de un moment sau de un om. Îţi e dor şi gata. Vrei să se repete, să mai simţi ce ai simţit atunci, să mai ai acea senzaţie că totul e perfect şi că eşti împlinit. Şi când apar astfel de dorinţe începe să te doară, simţi o durere nebună de parcă îţi trec cuţite prin stomac iar capul îţi explodează. Anume în acele momente îţi vine să dai timpul înapoi şi să schimbi totul. Dar timpul e ireversibil şi pentru că nu eşti obişnuit să îţi alini durerea, o trăieşti. Schimbi totul în jur dar nu ai puterea de a schimba ceea ce îţi curge prin vene...sentimentele. Anume acele sentimente ce îţi macină sufletul zi de zi, schimbă dulcile momente în amintiri amare, ce îţi consumă câte un neuron în fiecare clipă şi îţi transformă existenţa în calvar. Îţi hrăneşti visurile cu minciuni şi faci paşi mari spre împlinire dar... în zadar. Dorul ţine oamenii pe loc şi nu le permite să se manifeste aşa cum trebuie. Tu însă poţi...tu nu eşti format doar din sentimente, tu esti doar pe jumătate om, mereu trăieşti doar pe jumătate, în schimb durerea o simţi în întregime, uneori şi pentru alţii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu