Toţi murim.Tu însă ai murit diferit.Ţi-ai dat trup şi suflet pentru trei cuvinte strigate într-un loc public, pentru o durere mai veche. Tu, tu sau tu poate doar aţi vrut să spuneţi lucrurilor pe nume, să scoateţi adevărul la iveală însă v-aţi ales cu un glonte în cap, inimă sau stomac. Aţi vrut doar puţin mai mult ca alţii: dreptate. Şi ce aţi facut? Aţi lăsat o dâră de sânge în urmă şi câteva perechi de ochi în lacrimi. Pe tine azi, te plâng toţi...şi cei de te cunosc, a căror tată, frate sau iubit eşti şi cei ce te-au văzut o singură dată, te plâng pentru că realizează că în locul tău ar fi putut fi fratele sau sora lor, realizează că moartea e nedreaptă şi cu cei ce stau în faţa şi cu cei ce stau în spatele unei arme. Tu...cine eşti sau cine ai fost? Ai omorât sau doar ai fost omorât? Spun doar căci tu, ai scăpat uşor.Durerea ţi-a trecut în căteva ore iar durerea celor dragi va trece sau se va ameliora în câţiva ani.Dar cum rămâne cu cei ce vor mai sta patru-cinci sau poate un deceniu într-un scaun cu rotile sau poate chiar într-un pat din care nu se vor putea ridica niciodată? Cum rămâne cu durerea lor şi a celor care vor avea grijă de ei? Dar dacă nu au pe cineva care să îi îngrijească?
P.S. Inspirat din durerea celor ce suferă, indiferent de naţionalitate, în protestele din Kiev.
(Nu uita să le spui persoanelor dragi cât de mult îi iubeşti caci nu ştii când un simplu protest ţii poate omorî.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu