Am citit undeva că nimeni nu poate fi de neîlocuit şi în gând mi-au venit toate persoanele fără existenţa cărora nu aş fi în stare să respir, fără oamenii cărora le datorez fiecare zâmbet şi fiecare lacrimă, fiecare dezamăgire uitată şi fiecare speranţă născută. M-am gândit şi la oamenii care m-au rănit şi cărora le-am căutat înlocuitor, care mi-au distrus vise şi care mi-au călcat sufletul în picioare. Cu mintea întunecată am încercat să descifrez care e părerea mea despre oamenii care pot, sau nu, fi înlocuiţi, cu o ruşine pentru sufletul meu, recunosc, nu sunt în stare să înlocuiesc oameni, nici pe cei care m-au rănit şi nici pe cei cărora le datorez totul, pot să îi îndepărtez dar nu pot să-i înlocuiesc, nu am curaj. Deseori m-am întâlnit cu acei oameni pe stradă şi nu am avut curajul...nici măcar să-i îndepărtez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu